miercuri, 17 septembrie 2008

pentru Ea

am venit si acum de la scoala si sunt foarte obosita ca ne au predat astia in prostie azi de parca nu au timp in restul viitoarelor cursuri.desi sunt extenuata si suparata ca am pierdut ceva, azi mam bucurat de galagia, rasetele, tipetele, strambarile, saluturile, ocheadele elevilor din scoala. nu am mai avut de mult sentimentul asta. mi a placut foarte mult cum a vorbit azi diriga si mia mai placut faptul ca a insistat pe faptul ca pentru noi e foarte important la varsta asta sa ne formam personalitatea, sa invatam sa comunicam, sa incepem sa distingem binele de rau.
vreau sa termin cu scoala si sa incep cu alt subiect. subiectul este unul de o mare importanta atat pentru mine cat si pentru persoanele din jurul meu care au inteles totul gresit. azi la ora de logica chiar profu ne a spus ca sunt momente in care tu ca persoana vrei sa comunici ceva si ajungi sa vezi ca persoanele din jurul tau inteleg lucruri total diferite. sunt dezolata sa aflu de faptul ca asta mi s a intamplat si mie in postarea din data de 10.09. cand mama a inteles gresit. ma enerveaza la culme si faptul ca nu are incredere in mine si ca nu tine cont de faptul ca eu chiar o iubesc asta insemnand ca nici macar nu a vrut sa stam de vorba despre acest subiect. mama, stiu ca maine sau poate mai tarziu o sa citesti postarea asta, si vrea sa iti spun niste lucruri pe care, din cate am vazut ai fost dezinteresata sa le asculti. in acel articol nu era vorba despre o descriere a parintilor in care eu mai mult am vorbit de tata. imi pare rau ca tu ai aceasta parere si ma surprinde faptul ca, si aici ma adresez stimatelor tale colegelor , pe care le respect foarte mult, si vreau ca ceea ce voi scrie sa nu o perceapa ca pe o lipsa de politete, ati putut afirma ca mama nu conteaza sau ca conteaza mai putin in viata mea. regret in acelasi timp faptul ca mama nu a dat importanta faptului ca noi doua ne am apropiat foarte mult atunci cand tata a plecat la bucuresti, iasi desi recunosc, inainte exista un gol intre noi. poate ca toate astea suna prea formal dar vreau sa iti spun mama, ca eu iti voi multumi mereu pentru ceea ce faci pentru mine, si ceea ce ai facut si vei face. sa stii ca indiferent de ce vei crede, tu pentru mine insemni foarte mult chiar daca uneori diferentele de opini ma impiedica sa iti arat asta. stiu ca te chinui sa iti faci rolul de mama, asta si pentru ca eu nu sunt copilul ideal, dar sunt convinsa ca peste ani, ne vom aminti razand de clipele acestea percepute intr un mod oarecum ratacit. imi pare rau. poate confuzia vine din stilul meu facil de a scrie dar cu toate astea vreau sa mai stii ca atat tu cat si tata ocupati aceeasi suprafata din inima mea in mod egal si te rog ca data viitoare sa privesti mama, si sa patrunzi in esenta lucrurilor cu adevarat importante. dedic acest memorial mamei mele careia imi cer scuze inca o data si careia ii promit ca orice s ar intampla ea va ramane mereu mama, in a carei brate ma voi ascunde mereu cand voi avea nevoie.