la confusion

cateodata ne inselam atat de tare incat nimic, chiar nici dovezile clare, nu ne por face sa ne razgandim, sau sa recunostem ca am gresit. e clar!cineva are ceva cu noi, noi nu am facut niciodata ceva atat de gresit, si pur si simplu nu vrem. poate ca filozofia mea, pe care am vazut o pusa in practica azi, este greu de inteles si asta datorandu se poate si din modul meu de exprimare. idee pare la inceput simpla; doi oameni nu se mai inteleg si la un moment dat apare un personaj (eu, in cazul de fata) care face o gluma (reusita sau nu), si apoi e acuzat ca le a stricat apele celor doi. noema este ca, unul dintre cei doi imi da dreptate, celalat ma considera in schimb vinovata pentru toate relele ce se petrec in viata lui si chiar imi spune ca trebuie neaparat sa le rezolv problema. eu nu pot face asta, ca nu sunt Atotputernicul sa ii luminez. oamenii nu se inteleg si asta nu din cauza glumii mele. le e greu sa priveasca in profunzime si sa vada adevarate greselii savarsite pe parcursul unei perioade.ce ar fi daca macar pentru o zii ne am iubi cu totii?oare ce s ar intampla?eu una incerc sa iubesc totul in fiecare zi.

Iubesc oamenii Care cred in zbor.
Care stiu ca briza nu e doar un vant al marii,
ci si un vant al sufletului.
Care pot inghiti tot cerul,
fara sa se inece cu stelele.
Iubesc oamenii carora le e sete mereu
si beau doar zambete, dor si albastru.
Iubesc oamenii care transpira excesiv
si doar dragoste.

azi....

ele sunt fiintele speciale...de care va ziceam..:D