:D

la radio.

maine la radio. maine 20 de minute ale mele la radio. maine la radioul scolii. nu asta voiam sa zis. voiam sa zic ce cred despre joc. jocul e o inconstienta binecuvantata, o inocenta care te face sa apreciezi la cote maxime bucuria adusa de prezenta celuilalt.

ce mult te a iubit

Chiar daca n-o mai vezi zambindChiar dacaChiar daca n-o mai simti venindChiar dacaDaca nu-ntelegi cum s-a-ntamplatChiar daca n-o mai poti sunaChiar dacaChiar daca n-o mai poti chemaChiar daca doar amintirile-au ramas de-atunci cu voiChiar daca nu-i mai poti vorbiChiar dacaChiar daca n-o poti intalniChiar dacaChiar daca toata lumea e-ntre voiChiar daca el nu-i vinovatChiar daca stii si n-ai uitatChiar daca lumea s-a-mpartit subit la doiChiar daca viata v-a speriatChiar daca stii el n-a uitatSi telefonul sunaSuna mereuCe mult te-a iubitCe mult te-a iubitCe mult te-a iubitCat te-a iubit de multCe mult te-a iubitCe mult te-a iubitCe mult te-a iubitCat te-a iubit de multChiar daca nu te vedeChiar dacaChiar daca nu mai credeChiar dacaChiar daca nu mai stie unde estiChiar daca o mai vezi trecandChiar daca la brat cu sotul ei mergandChiar daca din cand in cand priveste inapoiCe mult te-a iubitCe mult te-a iubitCe mult te-a iubitCat te-a iubit de multCe mult te-a iubitCe mult te-a iubitCe mult te-a iubitCat te-a iubit de multCe mult te-a iubitCe mult te-a iubitCe mult te-a iubitCat te-a iubit de multCe mult te-a iubitCe mult te-a iubitCe mult te-a iubitCat te-a iubït de mult.

pentru El

astazi a fost o zi prea grea pentru mine.azi am inceput sa pierd persoanele la care tin cu adevarat. dimineata a inceput cu o veste pe care...propabil mi o voi aminti mereu pentru ca asa am realizat ca cei dragi mie, ma parasesc, si nu pentru ca relatia dintre noi se deterioreaza ci pentru ca ei sunt pregatiti sa plece acolo unde cu singuranta le va fii mai bine. sper...azi unchiul meu a murit. azi s a hotarat ca misiunea lui pe pamant s a incheiat si ne a chemat sa ne luam ramas bun de la el. mie rusine, si ma urasc pentru faptul ca nu imi mai amintesc cand l am vizitat ultima oara si ca nu i am spus niciodata ce mult il iubesc. l am admirat mereu si imi pare rau ca nu am stiut sa il apreciez decat prea . regret ca nu am putut sa il oprim ca sa mai stea langa noi pentru al cunoaste mai bine. ma doare ca nu i am apreciat mereu valoarea pe care o avea si ma doare ca trebuie sa vorbesc despre el la trecut, dar as vrea sa stie ca mi as dori sa am inteligenta lui, si sa am puterea cu care acest om a trecut prin viata. acum am venit de la sinagoga unde, nu am avut curajul si puterea sa plang dar am simtit cum ma ustura sufletul sa il vad intr o "cutie". e totul asa de ciudat...am crezut ca mereu ii voi avea aproape pe Ei, pe cei care ii iubesc. nu vreau sa plece si gandul ca cineva va urma.....ma ingrozeste. e adevarat ca atunci cand cineva pleaca de langa tine, tocmai atunci ajungi sa il valorezi si doar atunci stii ca nu mai poti face nimic ca sa il aduci aproape de tine. nu imi e frica de faptul ca voi muri, dar imi e fria ca cei de langa mine vor muri. unchiule, te vom iubi mereu si niciodata nu te vom uita. dedic acest memorial celui ce a fost unchiul Mircea Isaly Goldemberg....

de ce unii oamenii se tem atat de mult sa fie sensibili?? si de ce unii oamenii sunt prea sensibili?ne este prea frica sa ne aratam adevaratele sentimente,sa ne sustinem ideile, si sa spunem ce gandim. e greu, nu e usor, dar asta ne face sa fim mai puternici si sa fim mai iubiti. iubirea e importanta, poate cea mai importanta.

daca vii cu inovatie-pot spune ca improvizezi, daca intreci asteptarile-exagerezi, daca vii cu mai putin-dezamagesti, daca esti serios-de ce nu esti amuzant?, daca mergi pe traditie-esti invechit. atunci cum sa le arati cat esti de bun, daca nu poti iesi cu nimic in evidenta? cum? mereu trebuie sa gasesti acel echilibru, care ne face sa fim mai speciali, ne face sa fim diferiti;unici; pentru ca asta suntem noi oamenii. suntem al naibii de diferiti, lucru care ne face sa fim uneori acizi intre noi. noi suntem singurele vietati dotate cu ratiune; si cu toate astea incercam, sa fim mai buni decat alti (bineinteles ca asa progresam, dar asa ajungem sa ne detestam intre noi), mergand pe principiul "sa moara capra vecinului". oare cati oamenii si au gasit acel echilibru?

Nimeni nu mai vrea sa lupte, Fat-Frumos Oamenii n`au timp sa fie viteji Unii spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a pierdut Mi`ai promis ca o sa ma inveti ce`ai onoarea Fat-Frumos Da` nimeni nu mai foloseste cuvantul asta Nici in reclame nu l`am auzit, foarte rar in filme Da` mereu apare unu care spune ca esti prost daca ai onoare Ai plecat... si nu m`ai lamurit In fiecare seara ajungem in acelasi loc, Fat-Frumos, niste case mici Iar eu stiu sigur ca am fost in castelul tau Mi`ai spus ca nu pot sa stau mult,Venea zmeul si trebuia va luptati Si toti oamenii fac aceleasi lucruri Cei singuri, inta`n casa, arunca niste chei pe masa , se duc la frigider, scot o sticla, beau, si privesc in gol Apoi se trezesc ca din vis Se duc in alta camera, se aseaza pe canapea si dau drumul la televizor. In fiecare seara, mii de oameni fac aceleasi lucruri, in acelasi timp, in aceleasi case mici. Am fi putut fi singuri Fat-Frumos Mi`ai promis ca n`o sa dormim doua nopti in acelasi loc Fat-Frumos C`o sa zburam peste munti calare pe`un caii nostri albi Si`o sa calatorim in acelasi timp cu stelele,Si unde vom vedea o luminita cat de mica, acolo vom cobori, si vom innopta M`am gandit ca n`o sa pot zbura Fat-Frumos Dar eram sigur ca voi calatori Si luminite sunt peste tot Fat-Frumos, asta ma doare Nici macar n`ar fi trebuit sa le cautam E mult mai simplu decat pe vremea ta , si tu nu esti aici Spuneai sa inconjuram pamantul Si sa raspandim binele in lume Dar nu mi`ai spus niciodata ce inseamna binele N`ai apucat!Stii cat se cearta oamenii pe chestia asta cu binele? Ma enervezi Fat-Frumos ca esti iresponsabil M`ai lasat cu ochii`n soare Vreau sa fac tot ce faceai tu,Si sa traiesc cum traiai tu, Fat-Frumos Si sa`i invat si pe altii Prietenii trebuia sa ma ajute, nu Fat-Frumos?Trebuia sa plecam impreuna la drum Trebuia sa stiu sa`i aleg, nu Fat-Frumos?Ei bine, afla ca sunt singur!Te urasc Fat-Frumos, Te urasc in numele tuturor calculatoarelor din lume Tastez numele tau, si mii de pagini imi vorbesc despre tine Si tu nu esti nicaieri Fat-Frumos Si nici zmeul nu mai e printre noi Asa as fi fost sigur ca ai existat Ai plecat Fat-Frumos, si ai luat cu tine si binele sï rau

Te urasc, Fat-Frumos

Te urasc!

sesiunea 1 "aproape"

e frig de se invelesc cainii cu lantul!

mie frig! a venit iarna si mie foarte greu sa trec de la un anotimp la altul.aaa! el...despre care v am mai vorbit....a renuntat la cea cu care voia sa aiba pana si copii. spune ca nu o mai place. ca poate ia trecut si ca nu are nevoie de nimeni. nad, spune ne cum sa te ajutam? cred ca ii este frica. ii este foarte frica.aaa! si crina, iti multumesc mult ca te ai oferit sa ma ajuti cu acel abonament, dar ma descurc si nu, nu le voi spune despre asta parintilor mei. va iubesc pe toti!

la confusion

cateodata ne inselam atat de tare incat nimic, chiar nici dovezile clare, nu ne por face sa ne razgandim, sau sa recunostem ca am gresit. e clar!cineva are ceva cu noi, noi nu am facut niciodata ceva atat de gresit, si pur si simplu nu vrem. poate ca filozofia mea, pe care am vazut o pusa in practica azi, este greu de inteles si asta datorandu se poate si din modul meu de exprimare. idee pare la inceput simpla; doi oameni nu se mai inteleg si la un moment dat apare un personaj (eu, in cazul de fata) care face o gluma (reusita sau nu), si apoi e acuzat ca le a stricat apele celor doi. noema este ca, unul dintre cei doi imi da dreptate, celalat ma considera in schimb vinovata pentru toate relele ce se petrec in viata lui si chiar imi spune ca trebuie neaparat sa le rezolv problema. eu nu pot face asta, ca nu sunt Atotputernicul sa ii luminez. oamenii nu se inteleg si asta nu din cauza glumii mele. le e greu sa priveasca in profunzime si sa vada adevarate greselii savarsite pe parcursul unei perioade.ce ar fi daca macar pentru o zii ne am iubi cu totii?oare ce s ar intampla?eu una incerc sa iubesc totul in fiecare zi.

Iubesc oamenii Care cred in zbor.
Care stiu ca briza nu e doar un vant al marii,
ci si un vant al sufletului.
Care pot inghiti tot cerul,
fara sa se inece cu stelele.
Iubesc oamenii carora le e sete mereu
si beau doar zambete, dor si albastru.
Iubesc oamenii care transpira excesiv
si doar dragoste.

azi....

ele sunt fiintele speciale...de care va ziceam..:D

e asa de bine./////

cineva imi spunea mai demult ca prietenii sunt cateodata mai importaniti ca rudele, si aici nu ma refer la parinti, bunici, etc. prietenii pot fi alesi in clasa mea mi am facut multe prietene,,,,dar 2 sunt cu adevarat speciale....:D

oare?

Se spune ca Dumnezeu l-a creat pe magar si i-a spus:- Tu esti un magar. Tu vei munci din greu din zori si pana-n sara, si vei cara pe spate grele poveri. Vei manca iarba si vei fi putin inteligent. Vei trai 50 de ani.La aceste vorbe grai magarul:- Sa traiesc asa 50 de ani asa o viata dura e mult prea mult. Nu-mi da mai mult de 30 de ani de trait. Si asa fost.Apoi l-a creat Dumnezeu pe caine si i-a vorbit asa:- Tu vei pazi averile oamenilor, carora le vei fi cel mai statornic prieten. Vei manca ce va lasa omul in farfurie si vei trai 25 de ani.Cainele a raspuns: - Dumnezeule, sa traiesc asa 25 de ani este prea mult. Te rog, nu mai mult de 10 ani! Si asa a fost.Apoi Dumnezeu a creat maimuta si i-a spus:- Tu esti o maimuta. Tu te vei legana din pom in pom si te vei comporta ca un idiot. Sa fii vesela si sa traiesti 20 ani.La acestea raspunse maimuta: Dumnezeule, sa traiesc 20 de ani ca si clownul lumii e prea mult. Te rog nu-mi da mai mult de 10 ani.Si asa a fost. In sfarsit, l-a creat Dumnezeu si pe barbat si i-a spus asa:- Tu esti un barbat, singura vietate dotata cu ratiune, care va locui pe pamant. Te vei folosi de inteligenta ta ca sa le supui pe toate celelate vietati. Te vei casatori. Tu vei conduce lumea si vei trai 20 de ani. Vei avea parte numai de voie buna, cantec si joc.La acestea spuse barbatul:- Dumnezeule, sa fiu barbat pentru 20 de ani doar, nu e destul. Te rog, da-mi mie cei 20 de ani, pe care i-a refuzat magarul, cei 15 ai cainelui si cei 10 ai maimutei. Si astfel s-a ingrijit Dumnezeu ca barbatul sa vietuiasca 20 de ani ca barbat, apoi sa se casatoreasca si timp de 20 de ani sa traga ca magarul de dimineata pana seara poveri grele. Apoi sa aibe copii si 15 ani sa traiasca precum un caine, care are grija de casa si de masa, si mananca ce mai ramane de la familie. Dupa aceea, in varsta inaintata, sa traiasca 10 ani ca maimuta, sa se comporte ca un idiot si sa-i amuze pe nepoti.

urca!

nu vrea

:D e indragostit si nu vrea sa ii spuna. spune despre ea ca e cu adevarat speciala, dar nu ii spune. ii e teama, frica sau pur si simplu nu suporta ideea de a fi respins. o place; si nu pentru ca "are ce arata", pentru felul ei de a fi, pentru cum se comporta,,,pentru cum respira.o place dar nu ii spune. vorbeste chiar de numele copiilor lor. se gandeste la stefan sau alina. e frumos sa il vezi indragostit si romantic. dar cum sa ii arate cat e de bun? sau ce sfat sa ii dau eu, cand el ma intreaba asta?...ii dedic asta lui nad, care inca nu indrazneste. curaj!:))

tu, tu sau tu?

chestia asta am vazut o intr un film de sambata seara cu bruce willis, si la un moment dat un negru intreba un lucru foarte interesant.
se facea ca in orasul tau e un uragan. tu esti in masina, conduci si mai ai un singur loc. in statie sunt o batranica gata sa ...moara, prietena/ul cel mai bun/a care ti a salvat viata si tipa/ul care te inebuneste. pe cine iei in maisna?

divertisment pentru barbari. apocalipsa animalelor.

În 14 iunie, ne-am îndreptat spre Montauk, New York, pentru a documenta ediţia 22 a concursului anual Montauk Shark Tournament, organizat prin Star Island Yacht Club. Montauk e situat în zona Hampton, în extremitatea Long Island, la trei ore de şofat faţă de New York. În fapt, o plajă liniştită, un minunat loc de relaxare pentru new-yorkezi. Ştiam de mulţi ani despre concursul de vânat rechini organizat aici, dar nu mi-am dat seama de proporţiile şi gravitatea acestuia înainte de a fi contactat de Humane Society of America. Este, probabil, cel mai mare concurs de acest fel din SUA, de proporţii egalate poate doar de cel organizat în Oak Bluffs. În 2007, Humane Society a reuşit să sisteze un alt concurs de amploare, organizat în Destin, Florida. La ediţia din 2006, cadavrul mutilat al unui rechin cap-de-ciocan a fost expus pentru a atrage admiraţia privitorilor, printre care mulţi copii. Consiliul de Administraţie al turneului a fost afectat de publicitatea negativă făcută de Humane Society, de jurnalişti şi cetăţeni. Cum se spune, o imagine valorează cât o mie de cuvinte, şi din fericire concursul din Destin a încetat. Organizatorii din Montauk trebuie că au învăţat lecţia, aşa că le-au pus în vedere tuturor fotografilor că vor fi ţinuţi la distanţă, întrucât se află pe o proprietate privată. Stereotipul familiar după care „orice publicitate e bună” se pare că nu se potriveşte în cazul vânătorii de rechini ...
În acest an, captura care a luat marele premiu a fost un minunat exemplar de thresher, rechin-vulpe, cântărind 159 kg. Majoritatea rechinilor prinşi au fost din speciile thresher, albastru sau Mako. Doi rechini-tigru de 196, respectiv 231 kilograme, au fost aduşi prea târziu ca să mai intre în competiţie. Ironia face ca una din aceste bărci să fi întârziat pentru că s-a împotmolit într-o plasă de pescuit. Din spusele pescarilor, au fost capturaţi şi eliberaţi un număr mult mai mare de rechini decât cei care au fost aduşi la ţărm, întrucât în competiţie contau doar cei mari. O privire rapidă pe forumurile de pescuit confirmă faptul că au fost prinse şi eliberate circa 20 de exemplare de rechin albastru, înainte de a se decide care să intre în concurs. Majoritatea acestora urmează să moară, în ciuda asigurărilor date de organizatori, că ar fi etic să prinzi şi să dai drumul animalului. După discuţiile pe care le-am avut cu pescarii, trebuie să admit că aceştia nu sunt asasini sanghinolenţi sau indivizi cu moralitate discutabilă. Sunt oameni obişnuiţi, ca oricare din noi, care pur şi simplu ignoră suferinţa acestor vieţuitoare. Pentru ei, rechinii sunt peşti de talie mare, trăind din abundenţă şi aflaţi pe planetă pentru hrana omului. Aceste creaturi nu mai sunt însă numeroase, iar vânarea lor nu mai e sustenabilă. Turneele de prins rechini furnizează adrenalina specifică vânătorii şi premii pentru cele mai mari carcase. Pentru a ameliora această percepţie, organizatorii donează carnea de rechin comestibil bisericilor şi procesatorilor. Una dintre cele mai mari, Long Island Cares, a refuzat oficial oferta, datorită manierei lipsite de etică prin care se obţine această carne...
Vânătoarea de rechini în America
În 2007, raportul între rechinii omorâţi de om şi oamenii căzuţi victime ale rechinilor a fost de 100 de milioane la 1. Numărul mediu de decese înregistrate în ultimele două decenii, potrivit International Shark Attack File, a fost de cinci. Comparată cu media victimelor omorâte de câini, optsprezece pe an, omul ar trebui să se teamă mai mult de patrupezi decât de eroii din „Fălci”. Cu toate acestea, filmul „Jaws” îşi va păstra poziţia în imaginarul cultural ca legendă care a condus la demonizarea şi decimarea unei specii esenţiale pentru funcţionarea corespunzătoare a celui mai mare ecosistem al planetei, de care omul este dependent. De la lansarea din 1975 a peliculei, presa a mediatizat în maniere spectaculoase atacurile rechinilor. Când un turist e mutilat de un urs în pădure, nimeni nu va învinui ursul, iar pentru asta trebuie să ne simţim recunoscători tot unor simboluri culturale - ursului Yogi, de pildă, sau mascotei Smokey. Dacă însă păşeşti în ocean şi eşti muşcat de rechin, media se dezlănţuie, avidă de rating. Deşi în timp s-a înregistrat o creştere a cazurilor documentate de atacuri ale rechinilor, acest fapt nu descrie creşterea populaţiilor. Lucrurile stau în realitate pe dos. Cifrele în cauză oglindesc sporul populaţiei umane, ca şi timpul crescut pe care oamenii îl petrec în preajma oceanului. În plus, era comunicaţiilor a generat maniere mai eficiente de raportare şi documentare a acestor cazuri. Acurateţea cifrelor nu poate fi recomandată ca infailibilă. Ce ştim cu certitudine este că numărul de exemplare din anumite specii de rechin s-a diminuat cu peste 90% în ultimele decenii, astfel încât reducerea cazurilor incidentelor este plauzibilă. Guvernele din întreaga lume îşi ajustează legislaţia, limitând sau chiar interzicând pescuitul rechinilor, cum ar fi Shark Conservation Act, adoptat în acest an în SUA. Într-o epocă în care resursele se diminuează, omul şi presa pot susţine în continuare că au conştiinţă ecologică, dar se pare că nu reuşim să împiedicăm ca istoria să se repete, nici să înţelegem că fiecare ecosistem impune o abordare specială. Miile de rechini capturaţi în întrecerile estivale, pe toată lungimea Coastei de Est, depun mărturie despre acest eşec. Oamenii de ştiinţă şi cercetătorii recunosc importanţa scafandrilor şi fotografilor underwater, ca instanţe suplimentare ce supraveghează oceanul. Aceştia sunt tot mai activi şi se implică tot mai mult în eforturile de conştientizare a publicului cu privire la decimarea populaţiilor de rechini pe tot globul. Rechinii au o importanţă deosebită, ca animale de pradă în lanţul trofic; în funcţie de perspectivă, îi poţi considera fie componentă esenţială în menţinerea echilibrului natural, fie ca mostră de design inteligent în lumea vie. Chestiunea principală privind aceste vieţuitoare este caracterul ilegal şi imoral al comerţului cu înotătoare de rechin, pe fondul unei cereri venite în principal din Asia ...


scris de Jason Heller

mai de mult am vazut un documentar despre acest subiect si nu mi a venit sa cred. azi citesc in photo magazine, revista pe care o recomand, acest articol si ma scarbeste faptul ca ucidem ca sa mancam si ca asta devine o "traditie" nenorocita, care reuseste sa abrutizeze lent, dar implacabil, sufletul fiecarui om ce priveste asa ceva. pe nesimtite, am fost dresati sa vedem si sa privim ca niste zombie, cainele in lant, calul biciuit la caruta, si vaca dusa la abator cand nu mai da suficient lapte. ceea ce nu se vede e mult mai tragic. sub semnul anonimitatii, al incuviintarii si finantarii generale, animalele sunt ucise cu bestialitate, in cele mai oribile locuri de pe aceasta planeta, in abatoare. metodele sunt cele mai diverse :electrocutare, lovituri in cap cu ciocanul, impuscare sau injunghiere. e cumplit!

ghid de vanatoare si pescuit pentru feisan garls.

cate fete nu incearca sa fie feisan? foarte multe,,,incepand de la vanzatoarea de la magazinul din scoala dintr un cartier indepartat,,, pana la eleve, si pana la vatmanita de la tramvai. toata lumea incearca sa se asorteza din cap pana in picioare, sa aiba cercei mari, unghile facute cu rosu (obligatoriu), sa aiba tocuri de 10 (minim), si neaparat dar neaparat...o poseta la asorteu. culorile ce anul acesta s au purtat , dar nu va faceti griji, inca se mai poarta, sunt : foarte mult roz, foarte mult verde, foarte mult galben si foarte mult mov si portocaliu. conditia ca sa poti fii o adevarata feisan garl, este ca sa fii toata din cap pana in picioare roz, verde,etc. dar nu asta conteaza cel mai mult. cea mai de pret calitate a unei feisan garl este atitudinea. trebuie sa ai atitudine care trebuie sa fie insotita mereu de un pic de gloss, de mult rimel si mult dar foarte mult machiaj. de preferat tente de bleu, de roz,,,,ma rog feisanele garl, pot sa va spuna.atitudinea consta in miscarea suava a posteriorului intr o parte si alta cand mergi pe strada si incordarea puternica a bustului (e secret! pari si mai slaba si ai si sanii mai mari). e magie! cu acesti pasi care la prima vedere nu par importanti, fetelor veti face baietii sa isi intoarca capul dupa voi si chiar sa va urmareasca pana va indepartati de ei. pacat insa ca nu va vor urmari pentru ca v au placut ci doar pentru ca le ati mai inveselit ziua, amuzandu i!

camionul next

viata de elev e atat de frumoasa! am stat pana la ora asta pentru a mi termina temele la romana si la franceza de care sunt foarte multumita, apropo. incepand de azi lucrurile au inceput sa se complice, asta insemnand ca profesori, au inceput sa ne predea si sa ne verifice daca am invatat. imi place ca e greu, si ca trebuie sa ma chinui, pentru ca numai asa, mai tarziu voi aprecia cu adevarat cele invatate in anii de liceu, care de altfel sunt foarte frumosi. ma bucur ca sunt elev si ma intristez in acelasi timp ca nu pot imparti cu fosti mei colegi, aceasta bucurie. e adevarat ca le simt lipsa unora dintre ei, dar ma gandesc ca acolo unde sunt, poate le este mai bine. si maine e o zi....

pentru Ea

am venit si acum de la scoala si sunt foarte obosita ca ne au predat astia in prostie azi de parca nu au timp in restul viitoarelor cursuri.desi sunt extenuata si suparata ca am pierdut ceva, azi mam bucurat de galagia, rasetele, tipetele, strambarile, saluturile, ocheadele elevilor din scoala. nu am mai avut de mult sentimentul asta. mi a placut foarte mult cum a vorbit azi diriga si mia mai placut faptul ca a insistat pe faptul ca pentru noi e foarte important la varsta asta sa ne formam personalitatea, sa invatam sa comunicam, sa incepem sa distingem binele de rau.
vreau sa termin cu scoala si sa incep cu alt subiect. subiectul este unul de o mare importanta atat pentru mine cat si pentru persoanele din jurul meu care au inteles totul gresit. azi la ora de logica chiar profu ne a spus ca sunt momente in care tu ca persoana vrei sa comunici ceva si ajungi sa vezi ca persoanele din jurul tau inteleg lucruri total diferite. sunt dezolata sa aflu de faptul ca asta mi s a intamplat si mie in postarea din data de 10.09. cand mama a inteles gresit. ma enerveaza la culme si faptul ca nu are incredere in mine si ca nu tine cont de faptul ca eu chiar o iubesc asta insemnand ca nici macar nu a vrut sa stam de vorba despre acest subiect. mama, stiu ca maine sau poate mai tarziu o sa citesti postarea asta, si vrea sa iti spun niste lucruri pe care, din cate am vazut ai fost dezinteresata sa le asculti. in acel articol nu era vorba despre o descriere a parintilor in care eu mai mult am vorbit de tata. imi pare rau ca tu ai aceasta parere si ma surprinde faptul ca, si aici ma adresez stimatelor tale colegelor , pe care le respect foarte mult, si vreau ca ceea ce voi scrie sa nu o perceapa ca pe o lipsa de politete, ati putut afirma ca mama nu conteaza sau ca conteaza mai putin in viata mea. regret in acelasi timp faptul ca mama nu a dat importanta faptului ca noi doua ne am apropiat foarte mult atunci cand tata a plecat la bucuresti, iasi desi recunosc, inainte exista un gol intre noi. poate ca toate astea suna prea formal dar vreau sa iti spun mama, ca eu iti voi multumi mereu pentru ceea ce faci pentru mine, si ceea ce ai facut si vei face. sa stii ca indiferent de ce vei crede, tu pentru mine insemni foarte mult chiar daca uneori diferentele de opini ma impiedica sa iti arat asta. stiu ca te chinui sa iti faci rolul de mama, asta si pentru ca eu nu sunt copilul ideal, dar sunt convinsa ca peste ani, ne vom aminti razand de clipele acestea percepute intr un mod oarecum ratacit. imi pare rau. poate confuzia vine din stilul meu facil de a scrie dar cu toate astea vreau sa mai stii ca atat tu cat si tata ocupati aceeasi suprafata din inima mea in mod egal si te rog ca data viitoare sa privesti mama, si sa patrunzi in esenta lucrurilor cu adevarat importante. dedic acest memorial mamei mele careia imi cer scuze inca o data si careia ii promit ca orice s ar intampla ea va ramane mereu mama, in a carei brate ma voi ascunde mereu cand voi avea nevoie.

bai nene...

deci e groaznic! azi a fost o zii nasoala. a inceput cu platirea internetului (din banii mei), cu cmparerea de flori pt diriga (tot din banii mei) , cu zambete false, cu ora de franceza, cu ariton profa de fizica care a vb intr una, cu prezentarea fiecarei siluete aiurite in engleza, cu discutia cu Dumnezeu, cu ora infernala in care directorul ne a predat 5 paginii de lectie, absolut genial dupa 3 luni in care mana mea nu a mai facut de loc contact cu pixul, si preferata mea: informatica , in care am dat un test la care am luat....5,16. una din notele mari.:D acum e ora la care eu am venit acasa de la scoala. o ora la care unii de bea acum pleca de acasa. da nu si eu, eu stau in casa , obosita dupa o zi cum de mult nu a mai fost. sfarsit/

a2a zi

a2a zi de scoala si desi ieri nu am facut ore si nu am facut nimic azi,mi a fost foarte greu sa ma trezesc. acum imi e frig, si ma gandesc la cum ieri mama m a intrebat cum sunt colegii mei , iar cu nu am stiu ce sa ii spun. mai degraba am vorbit cu niste colegii mai vechi, iar cu cei noi nu prea am socializat. deobicei se spune ca oamenilor le este frica de ceea ce nu cunosc, asta pana ajung sa cunoasca. nu imi e frica de cei noi, dar am acea teama, ca poate nu ne vom intelege, ca poate nu sunt de gasca si poate ca nu ne vom placea. prima impresie despre noi colegi, de fapt noile colege, a fost ca par de treaba, dar niciuna nu imi inspira , cum sa spun, ... dorinta aia nebuna de a rade , de a ne distra, de a simti ca inca problemele nu ne apasa nici de cum. in vechea mea clasa, cand intrai trebuia sa te feresti ca sa nu te trezesti cu ceva in cap, in par, si in alte zone. clasa mea era mereu transformata si era mereu impodobita cu fel de fel de lucruri de la corn si lapte, si branza,,,,pana la creme, si farduri, si .....tot ce iti mai trece prin capu ala mic. era veselie asta e important. poate un factor important era si faptul ca noi ne cunosteam de mai demult asa ca eram sigura ca nu vor fi probleme cu "sifoane". de asta poate imi e frica. de faptul ca nu voi mai rade. cand spui scoala, intradevar te gandesti la invatat, la teme, la profesori, la tot ce inseamna educatie. eu cand ma gandesc la institutiA asta in care ajungem doar pentru ca parintii nu ne mai suporta acasa, imi spun energie, veselie, teme, frica, teze, si multe altele. dar pentru mine e foarte importanta comunicarea, si sincer eu nu am vazut asta ieri, si de asta sunt un pic mai pesimista. dar poate ma insel.adica sper sa ma insel.

v.m.c.s.p.l.m.c

:D azi a inceput. eram incantata ca imi voi cunoste colegii, asta pana cand am facut cunostinta cu o parte din ei. mda....niste simpatici. mi a e mult si am fost extrem de incantata cand am observat ca propria mea diriginta nu a venit in prima zii de scoala ca sa isi cunosca si ea proprii elevii.bineinteles ca ziua a continuata sa fie din ce in ce mai frumoasa cand ,,,,ne a dat manualele si a trebuit sa le car! pe toate! cum spuneam ziua a fost condimentata cu putina ploaie care m a udat ....mult,,,si mai mult m a facut sa vin mai repede acasa. acum...port o conversatie foarte desteapta cu veronel care incearca sa ma convinga sa :particip la miss....cuza.....pacat ca nu a aflat inca ca sunt foarte incapatanata. sa inceapa.

"viata merita osteneala sa ii zambesti"

:D astazi rasfoiam agenda ca sa vad ce mai am de facut si am gasit citatul asta. mi am amintit de articolul pe care l am postat care vorbea despre acel accident, si sunt din ce in ce mai sigura de ceea ce ziceam.
asa ca ma m gandit sa va mai arat cateva citate celebre spuse de oamenii celebri:

1. "Cel mai sigur semn de moarte apropiata a unei societati este batranetea morala a copiilor"(N.Iorga)
2. "Fericirea nu este o statie la care ajungi , ci un mod de a calatori."(M.Runbeck)
3. "Cele mai comune minciuni sunt cele pe care ni le spunem noua insine."(F.Nietzsche)
4. "Cand iti numeri dusmanii,adauga-te si pe tine si nu incepe pedeapsa cu ceilalti."(V.Havner)
5. "Opusul dragostei nu este ura ,ci indiferenta"(Elie Weisel)
6. "Nu conteaza atit de mult ceea ce faci,ci cita dragoste pui in ceea ce faci"(Maica Teresa)
7. "Nu cunosc o cheie a succesului,dar cheia esecului este sa incerci sa-i multumesti pe toti."
8. "Motivul pentru care Dumnezeu a creat timpul este ca sa existe un loc pentru ingroparea greselilor trecutului."
9. "Mai bine sa fi pierdut iubirea,decat sa n-o fi cunoscut niciodata."

"..."

ieri seara, adica pe la 8 si ceva am ajuns acasa de la bucuresti pentru ca nu am putut ramane mai mult ca cica a avut tata o problema si a trebuit sa ne intoarcem. aproape de casa este o strada foarte mare care are forma unui deal. pe acolo circula masini in toate directile dar si multe tramvaie. cum spuneam aseara cand ma m intors, pe strada asta ,era foarte multa agitatie, o salvare, politia tocmai venea, lumea era speriata si era atintita cu privirea spre un om cazut la pamant . o masina scumpa avea facut parbrizul "praf" dar cu toate astea soferul parea neatins de cele intamplate. ipoteza mea ar fi ca atunci cand cel lovit a vrut sa coboarea din tramvai, masinile ar fi trebuit sa opreasca cand au vazut ca in statie usile se deschid -lucru pe care nu l a facut unul dintre soferi, si poate ca acum plateste pentru viata unui om. nu dau vina nu mai pe sofer, ma gandesc ca si cel lovit trebuia sa se asigure. dar ma intreb de ce e atat de usor sa ne punem viata in pericol? de ce pentru o simpla neatentie, un simplu gest, putem sa platim chiar si cu propria viata, daca nu si cu alte vietii? ceea ce am vazut aseara m a impresionat si m a facut sa ma gandesc la cele vazute si la faptul ca eu cobor de atatea ori din autobuz, din maxitaxi, chiar si din tramvai, fara sa ma asigur. ma intreb daca cei prezenti acolo, cei care au vazut ce s a intamplat, fie ei prin trecere (ca si mine), au invatat ceva. viata fara moarte, poate nu ar fi asa de pretioasa, asa ca trebuie sa privim in toate directile, fie cu o lupa, sau fie cu ditamai binoclul. viata e frumoasa chiar daca nu e tocmai cea pe care noi ne o dorim. tot viata e compusa din momente, asa ca traiti va momentul dar asigurati va ca nu e ultimul.

o noua zi

maine incepe din noaptea asta de pe la 3, moment in care voi pleca la bucuresti. stiu ca o sa dureze o gramada pana voi ajunge acolo dar fain e ca o sa stau o zi intreaga fara ai mei in capitala cu prietenii mei. uauauauaua..

pui...maine o sa mori!

ma uitam aseara la prietenul mircea badea si el vorbea despre gaura neagra si despre faptul ca o sa murim. chiar o sa murim? nu stiu dar eu niciodata nu mi am imaginat cum o sa mor. poate nici nu am sa mor, cel putin daca voi muri nu vreau sa o fac intr o gaura mica si neagra. imediat dupa aceea am intrat pe blogu' lui chirila si a postat acolo ceva de genu "21 de cuvinte". el vorbeste despre faptul ca daca ar fi ca toata viata sa nu putem spune decat 21 de cuvinte- care ar fi acele 21 de cuvinte ale noastre, care ne reprezinta? imi e foarte greu sa aleg. tot aseara l am intrebat si pe tata, da era prea plictisit sa imi raspunda asa ca a dat din cap cum ca vorbim maine. il iubesc pe tata. e un tip depre care nu iti poti da seama prea multe la prima vedere. imi place ca pentru orice intrebare el are un raspuns. chiar daca intrebarea vine din matematica, fizica, chimie, istorie, constructi, nave, etc. e un tip destept. da nici asta nu e prea bine. mai demult ii povesteam ca am vazut cum niste muncitori transportau de jos pana la etajul 3 beton printr un "furtun" foarte gros. atat mi a trebuit ca a si inceput sa imi povesteasca despre cum se cheama "masinaria" aia, de cate feluri e betonul (apropo e armat si nearmat) cum se aplica el, cine l a descoperit si tot feluride lucruri despre care nu mai tin minte nimic.
tata e eroul meu si asa va fi mereu. daca se intampla sa ma cert cu el, lucru care se intampla din ce in ce mai des, peste putin timp ajung sa ii dau dreptate.
mama e foarte diferita de tata. tata e cel puternic iar mama e cea firava. mama se imbraca mereu frumos si are o personalitate diferita de a mea si de a tatei. ma aseman cu mama la incapatanare.
dar de la ce am plecat si la ce am ajuns. vorbeam despre moarte. nu imi e frica de ea.sau poate imi e dar nu imi dau seama :)). mi ar placea sa stiu cum o sa mor. acuma stia zic la tv ca cica ne au mai prelungit viata cu vreo 10 zile si ca de fapt o sa murim pe 21. daca e sa murim vreau sa nu simtim. sa fie asa ca un val, sa ne ia si sa ne duca. daca e sa ne vedem cu toti in gaura neagra, eu aduc berea:)). aaa! sa va zic de bunica mea. bunica m a crescut din totdeauna. ea imi spala hainele, imi face de mancare, ea calca, si pentru asta ii voi multumi mereu. desi cate odata ne mai suparam ea e mereu inconjurata de o lumina pe care eu niciodata nu o voi atinge si nu o voi ajunge. are vreo 72 de ani si desi la varsta asta e foarte greu de inteles din cauza principilor ei invechite, bunica e foarte misto. stie depre orice o intrebi (de exemplu cati invitati a avut mutu la nunta) si e la curent cu orice. de fapt ea mi a zis cu nonsalanta " pui, maine o sa mori". ea mi a zis de gaura neagra si tot ea m a facut sa inteleg despre ce e vorba.
cealalta bunica a mea e din partea tatalui si cu ea ma vad cam rar , desi stam in acelasi oras la vreo 15 min de mers pe jos. ei i se spune doamna "mov" ca se face la par cu violet ?(parca asa ii zice ea). pasiunea ei din totdeauna au fost margelele. are o gramada: toate culorile, toate formele, iar daca vrei sa o faci fericita cumparai unele. face un compot de piersici minunat. mi am amintit ca o data cand am fost obligata sa merg cu familia la o nunta, bunica era in masina si sustinea " mie nu imi place aurul. nicioadata nu l am iubit. mie imi plac margelele. chiar daca nu le am cumparat ci le am primit. na' am si eu pitici mei." ei acum folositi va imaginatia si ganditi va ce avea bunica la gat. haur! era blindata cu haur. ca cica venise la ea o "prietena" si ii daduse cerceii, lantul, bratara, si inelul ca sa fie si ea "mai ca oamenii".
familia mea e picatura cu apa care o torni intr un ocean atunci cand te ineci.sunt cei mai nebuni oameni pe care iam cunoscut dar sunt convinsa ca din descrierile mele nu vi s au parut asa. va zic eu, asa sunt. o zi petrecuta cu familia mea si nu vrei sa ma vezi niciodata in viata ta. deci e buna la ceva si gaura neagra! cineva spunea ca atunci cand se apropie moartea de tine, in cateva secunde iti revezi toata viata. si are dreptate caci asa mi sa intamplat si mie o data. eram la munte acum cativa ani si am hotarat cu niste prieteni sa facem un traseu. la inceput a fost totul in regula pana cand am intrat intr o padure si am tot inaintat pana am ajuns la 1 ora si ceva de mers pe jos. pentru ca ne adanceam in padure, am hotarat sa ne intoarcem. exact atunci cand ne am intors am vazut pe copaci semne care ne atentionau ca in aceea padure sunt,,,,,,,,ursi. multi ursi. in acele minute in care fugeam spre iesirea din padure mi am amintit toate momentele frumoase petrecute cu parintii cu prietenii , si cu alte persoane. desi ne a luat o h si ceva sa strabatem padurea acum ne am intors in 15 min, bucurosi ca am scapat. in acele momente fiecare gandea cate ceva. de exemplu: eu ma gandeam ca la scoala am invatat despre sf. nicolaie, asta daca nu gresesc, ca el a salvat pe cineva de la inec, atunci cand persoana aia s a gandit la el. deci eu ma gandeam la cum ne va salva sf. nicolae. altcineva isi pregatea cutitul. altcineva se gandea ca daca ne intamplina ursii sa le dam tot ce avem de mancare si sa fugim. altcineva se gandea sa ii faca ursului o poza cu "blitz" si sigur il va orbi. cred ca Dumnezeu ne a vazut ca nu suntem pregatiti sa ne confruntam cu ursu , asa ca ne a inmanat posibilitatea unei intalniri fata in fata cu gaura neagra. acum stau si ma gandesc ce prefer: gaura neagra sau ursul?

invata :D

Invata de la apa sa ai statornic drum
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum
Invata de la umbra sa treci si sa veghezi
Invata de la stanca cum neclintit sa sezi
Invata de la soare cum trebuie s-apui
Invata de la vantul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci
Invata de la toate caci toate-ti sunt surori
Cum treci frumos prin viata
Cum poti frumos sa mori!
Invata de la vierme ca nimeni nu-I uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat.
Invata de la flacari ce-avem de ars in noi
Invata de la ape sa nu dai inapoi
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea.
Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea.
Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti
Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti
Invata de la greier cand singur esti sa canti
Invata de la luna sa nu te inspaimanti
Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica si vezi povara ei
Invata de la floare sa fii gingas ca ea.
Invata de la miel sa ai blandetea sa.
Invata de la pasari sa fii mereu in zbor.
Invata de la toate ca totu-I trecator.
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci!

prea dimineata

Dimineata,in drum spre serviciu, un evreu vede in statia de tramvai, un domn bine facut si foarte bine imbracat. Prezenta lui il intriga. Un domn astfel imbracat nu se duce la serviciu la aceasta ora a diminetii; daca nu se duce, inseamna ca vine; de unde poate veni in zori de zi un domn astfel imbracat dect de la o dama; un domn bine vine de la o dama bine; la noi in cartier sunt trei dame bine: Natasa, care-i insa plecata la Leningrad, Rashela, dar de la ea vin chiar eu, si sotia mea. Sotia mea are trei amanti: directorul ei (firesc), directorul meu (normal), si pe un oarecare domn Abramovici.
- Buna dimineata, domnule Abramovici!
- Buna dimineata. Dar de unde ma cunoasteti?
- Simpla deductie.

:)) am si eu un unchi evreu. defapt doi. cel care este mai invarsta se numeste mircea isaly si are in jur de 80 de ani sau poate chiar mai mul. e un om de la care acum vreo 20 de ani puteai invata foarte multe. si la varsta asta citeste foarte mult in franceza, in germana si chiar in romana:)). a fost presedintele comunitatii evreiesti din orasul meu si e unul dintre cei mai cumpatati oamenii pe care ii cunosc. nu e chiar cel mai frumos

hmmmm

imi e somn, desi nu e chiar tarziu. azi a fost o zi de care, peste 4 zile, nu cred ca imi voi mai aminti. azi am stat. pur si simplu. e palpitant sa ma gandesc cum va fi la scoala. colegi noi, profesori noi, dar scoala la fel. am forte proaspete, dar am si multe temeri. cred ca o sa fie greu dar sunt convinsa ca voi putea face fata. in ciuda tuturor lucrurilor care se intampla in timpul scolii, si pe care pot jura ca le detest, acum imi e dor de ele. cui nui place la scoala? mie in timpul scoli. in vacanta nu....in vacanta mie dor de tot. pana si de diriga. sau,,, de diriga nu. oricum mam pregatit strasnic. mi am luat sacou, stilou, caiete. si cand ma gandesc ca vor fi zile in care imi va fi greu sa ma trezesc dimineata si sa ma apuc sa invat......vacanta asta a fost foarte faina. am fost in cele mai frumoase orase, sau cel putin sunt mai frumoase ca orasul meu. am admirat tot ce sa putut admira din budapesta, viena, bratislava, dresda, praga, carlo vivarii, si cred ca am mai omis vreo doua. e superb pe intreg circuitul.
chiar daca am vazut orasele astea foarte frumoase de altfel, in inima mea va ramane mereu parisul. e inexplicabil cum simti mirosul acela unic si umed al acestui oras. e extrem de placut sa stai pe o banca si sa privesti. sa privesti oamenii care sunt grabiti si nu mai apuca sa admire nimic. lasa totul in grija turistilor care fac la orice colt o fotografie.
daca ar fi sa am multi banii, as calatorii si nu as obosi niciodata.
respect! ne vedem si maine